PĂSTORIE s. f. 1. Păstorit. [Poporul romîn] a trebuit... să trăiască, mai bine de o mie de ani, o viață de păstorie. IBRĂILEANU, SP. CR. 1 Dragoș... întemeiază statul Moldaviei, stat de oameni agricoli, care își petrec viața cu agricultura și păstoria. NEGRUZZI, S. I 271. 2. Fig. Conducere religioasă, bisericească; timpul cît păstorește un episcop, un mitropolit. Cărți slavone tipărite... sub păstoria mitropolitului Petru Movilă. ODOBESCU, S. I 343.