PĂS, păsuri, s. n. Supărare, mîhnire, necaz; suferință, durere. Își. spun tare dorul și păsul inimii lor, în versuri scurte. VLAHUȚĂ, R. P. 75. Îmi povestea păsurile și plăcerile oamenilor de la munte. ODOBESCU, S. III 174. ◊ Loc. adv. Fără păs = fără grijă, indiferent; nepăsător. Așa sta, în limpezimea cîmpiilor, fără păs de primejdie, coliba haiducului. DELAVRANCEA, S. 165. Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să. dau calului ovăs. EMINESCU, O. I 147.