PĂRĂDUI, părăduiesc, vb. IV. Tranz. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Refl. Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Fig. Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.