părîngă f., pl. ĭ (lat. pop. palanca și palanga îld. phalanga, pîrghir, par, d. vgr. phálanx, phálangos; it. sp. palanca, cobiliță, pîrghie, par; fr. palanche. V. palancă 2 și falangă). Prăjină de dus o greutate pe umeriĭ a doĭ oamenĭ și care poate servi și ca cĭomag: a purta un cĭubăr în părîngă. Cantitate de lucrurĭ duse o dată pe o părîngă: treĭ părîngĭ de ceapă. Lovitură de părîngă: ĭ-a tras cîte-va părîngĭ. V. cĭobîrnac.