PĂRUI¹, păruiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se bate (trăgîndu-se de păr unii pe alții). ◊ (Regional; prin etimologie populară) A se bate cu parul. 2. Tranz. 2. (Tăbăcărie) A îndepărta părul de pe pieile crude prin procedee chimice. (Refl. pas.) Cînd începe a ieși părul din piele... se păruiește, adică se curăță de păr cu cuțitoaia. I. IONESCU, M. 702.