PĂRING s.m. (Mold., Ban.) Mei. A: Au scos de pogonul de păpușoiu și de părincu ce-l făce oameni cu sapeli pen curături să nu moară de foame. NECULCE. ◊ Fig. [Istoricul] cînd culeage istoria ... trebuie să pomenească și să dovedească de unde au cules acealea, ce el samănă, ... că aceasta nefăcînd, nu grîu, nu săcară, nu o altă sămînță adevărată, ce zizanie și păring din sine născut și plodit va sămăna. CANTEMIR., HR. C: Penink. Panicum. AC, 359. // B: Păinichiu. ST. LEX., 296. Variante: păinichiu (ST. LEX., 296), păninc (AC, 359), părinc (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. panicum. Cf. m ă l a i (1).