PĂPRIȘTE s. f. 1. (Mold., ȚR) Unitate de măsură pentru lungimi. A: Păpriștea iaste de 100 de stînjini. VARLAAM. Au ajuns pînă mai sus de Liov 25 de păpriști. URECHE; cf. M. COSTIN. B: Și o popriște are 78 de coți. PAN., 362;. cf. PAN., 363; NB, 421. 2. (Mold.) Perioadă (de timp), durată. Păpriștea nopții să o petrecem fără prihană. DOSOFTEI, PS. Variante: popriște (PAN., 362, 363). Etimologie: sl. pŭprište, poprište. Cf. s t a d i u; p i s t r e a l ă (1).