PĂMÎNTIU, -IE, pămîntii, adj. (Mai ales despre fața omului) De culoarea pămîntului; cadaveric, palid. Omul de pe saci zăcea cu ochii închiși și obrazul pămîntiu parc-ar fi fost umplut cu cenușă. DUMITRIU, N. 87. Aținti asupra noastră doi ochi triști și tulburi pe un obraz pămîntiu, zbîrcit, chinuit ca o mască. SADOVEANU, O. A. II 77. Fața îi deveni pămîntie, buzele-i tremurară. DUNĂREANU, N. 197.