Definiția cu ID-ul 951986:
Arhaisme și regionalisme
păltior, păltiori, (păltioară), s.m. – (bot.) Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; agriș, merișor de munte, pomușoară (Ribes alpinum L.): „Num-on pui de celtioară / Su-o tufă de păltioară” (Bilțiu, 1990: 30). – Din paltin (< lat. platanus) + suf. -ior (DEX, MDA).