Definiția cu ID-ul 712854:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
păltior, -i, (păltioară), s.m. – (bot.) Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; agriș, merișor de munte, pomușoară (Ribes alpinum L.): „Num-on pui de celtioară / Su-o tufă de păltioară” (Bilțiu 1990: 30). Din paltin (< lat. platanus) + -ior (MDA).