PĂLIT², -Ă, păliți, -te, adj. (Despre fața omului) Palid. Socotea măria-sa că o va găsi plînsă și pălită la obraz. SADOVEANU, D. P. 99. ◊ (Poetic) Sufla un vînt iute, și luna-ngrozită... Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită întinse pustiuri abia luminînd. ALEXANDRESCU, M. 41.