opțiuni
  • info
3 intrări
8 definiții

Explicative DEX

păit sn [At: PAMFILE, A. R. 209 / Pl: ~uri / E: păi2] 1 Adunare și îndepărtare de pe arie a paielor1 (1). 2 (Mun) Întoarcere cu furca a paielor1 (1) și scuturare a boabelor rămase. 3 (Mol; Buc) Îmblătire a grâului.

PĂIT s. n. (Învechit și regional) Faptul de a păi2; curățirea ariei de paie. La păit, muncitorii încep dintr-o margine a ariei opusă acelei părți unde urmează să se înalțe șura de paie. PAMFILE, A. R. 209.

PĂIT s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a păi2.

păi2 [At: I. IONESCU, C. 186/8 / Pzi: ~esc / E: pai1] 1 vt (Îrg; c. i. paiele de la treierat; fșa) A aduna și a îndepărta de pe arie. 2 vrp (Mun; c. i. paiele de la treierat) A întoarce cu furca și a scutura de boabele rămase. 3 vt (Mol; Buc; c. i. grâul, paiele de grâu) A îmblăti.

PĂI2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A curăța aria de paie după treierișul cu caii.

PĂI2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie.

păĭésc v. tr. Ĭaŭ paĭele din arie: a păi aria.

Arhaisme și regionalisme

păi, păiesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a aduna și a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.

Intrare: păit (part.)
păit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păit
  • păitul
  • păitu‑
  • păită
  • păita
plural
  • păiți
  • păiții
  • păite
  • păitele
genitiv-dativ singular
  • păit
  • păitului
  • păite
  • păitei
plural
  • păiți
  • păiților
  • păite
  • păitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: păit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păit
  • păitul
  • păitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păit
  • păitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: păi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păi
  • păire
  • păit
  • păitu‑
  • păind
  • păindu‑
 singular plural
  • păiește
  • păiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păiesc
 (să)
  • păiesc
  • păiam
  • păii
  • păisem
a II-a (tu)
  • păiești
 (să)
  • păiești
  • păiai
  • păiși
  • păiseși
a III-a (el, ea)
  • păiește
 (să)
  • păiască
  • păia
  • păi
  • păise
plural I (noi)
  • păim
 (să)
  • păim
  • păiam
  • păirăm
  • păiserăm
  • păisem
a II-a (voi)
  • păiți
 (să)
  • păiți
  • păiați
  • păirăți
  • păiserăți
  • păiseți
a III-a (ei, ele)
  • păiesc
 (să)
  • păiască
  • păiau
  • păiră
  • păiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păitsubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Faptul de a păi; curățirea ariei de paie. DLRLC
    • format_quote La păit, muncitorii încep dintr-o margine a ariei opusă acelei părți unde urmează să se înalțe șura de paie. PAMFILE, A. R. 209. DLRLC

păi, păiescverb

etimologie:
  • paie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.