Definiția cu ID-ul 1248955:
Arhaisme și regionalisme
PĂGUBIE s.f. 1. (Ban.) Condamnare, osîndă. Pĕgubiĕ. Damnatio. AC 359. 2. (Criș.) Hulă. Păgubie grăi. MISC. SEC. XVII, 18v. Etimologie: păgubi + suf. -ie. Vezi și păgubi, păgubitură. Cf. p ă g u b i t u r ă (1).