PĂDURATIC, -Ă, păduratici, -e, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure, de pădure; sălbatic. Sînt flori de măgură, flori păduratice. BOLINTINEANU, O. 115. 2. Acoperit cu păduri, păduros. Peste cîmpii păduratici... Fug de panică coprinși. MACEDOSNKI, O. I 106. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. Munții din ținutul Dornei erau mai păduratici și mai puțin locuiți de oameni. MARIAN, T. 289.