Definiția cu ID-ul 1248953:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂ s. f. (Ban., Criș., T rans. SV) Infern. Pre ei să-i păgubească în păcură. MISC. SEC. XVII, 78r. Pekurĕ. Infernus. AC, 359. Născu den Maria vărgură, păți supt Pontius Pilatus, răstignise și muri ]ngrupă-se, pogorî pre păcure. CATEHISM 1648; cf. MISC. SEC. XVII, 25v. Etimologie: lat. picula.