PÎRLEAZ, pîrleazuri, s. n. Trecătoare peste gardurile țărănești, făcută din trepte sau din una ori mai multe scînduri sau bîrne așezate orizontal pe niște stîlpi. În noaptea limpede, se aprind sus stelele nopții și jos, în sat, se aprind steluțele caselor de stuh; și se mai aprind stele negre și inimi tinere la pîrleazuri. SADOVEANU, O. I 51. Iacă-mă-s aci, mamă. Tocmai săream pîrleazu prin fundul grădinii, cînd m-ai strigat. BUJOR, S. 65. Să nu vii pe la pîrleaz, C-are tata-un cine breaz, Și te mușcă de obraz. HODOȘ, P. P. 43. – Variantă: (Mold.) pîrlaz (SEVASTOS, C. 10, CREANGĂ, A. 14) s. n.