PÎRGUIT², -Ă, pîrguiți, -te, adj. (Despre fructe și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt, care a dat în pîrgă, aproape copt. Din roada-ți pîrguită n-ai mai cules nimic. LESNEA, I. 112. Un miros de rod pîrguit umple aerul. ANGHEL-IOSIF, C. L. 116. Să vadă grîul a pornit, De e copt, de-i pîrguit. TEODORESCU, P. P. 154.