PÎNTECE subst. 1. – (Dm; C Ștef; Mar). 2. Pîntec/ești (Dm); Pîntecel (Dm); -ea (16 A I 426); -ul (Sur XXIV). 3. Pînteca b., ar. (Cara 99). 4. Pîntecan act. 5. Pîntecul s. (Dm). 6. Pîntecosul (Dm). 7. Pîntic/e (Dm); -el (Băl I). 8. Pănticea, Giurea, mold. (Sd VI 11). 9. Pintece (Dm).