PÎNDAȘ, pîndași, s. m. Persoană care stă la pîndă pentru a prinde ceva. Cum au zărit-o pîndașii [pe vulpe], au sărit fiecare cu ce avea în mînă și... au omorît-o. SBIERA, P. 166. [Canarul] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strîns. Pîndașul, sosind iute, din tufe l-a și prins. NEGRUZZI, S. II 302.