PÎLPÎIT s. n. 1. Faptul de a pîlpîi; pîlpîire. Mi se pare că, de pe dreapta, străbate din desimea neagră a pădurilor, pînă la mine, pîlpîitul depărtat și roșietic al unei flăcări înghițite, în răstimpuri, de întunericul des al nopții. HOGAȘ, M. N. 65. 2. Mișcare zgomotoasă făcută de aripile păsărilor; fîlfîit. Cînd se trezi dimineața, auzi un pîlpîit de aripi apoi cîntecul lung al unui cocoș. PREDA, Î. 58.