pîclă f., pl. e (vsl. pĭklŭ, smoală, ĭad [rudă cu lat. pix. V. păcură], bg. pykel, rășină, pykŭl, ĭad, rus. péklo, pucĭoasă orĭ smoală ferbinte; ung. pokol, ĭad). Vechĭ: Mlaștină: vidra din fundul pîcleĭ (Cant.). Azĭ. Atmosferă înăbușitoare (ca înainte de ploaĭe). Ceață. Fig. Întuneric: pîcla seculelor.