PÂRVULESCU, Constantin (1895-1992, n. Băile Olănești), om politic român. Unul dintre membrii fondatori ai P.C.R. (1921); membru al C.C. (din 1929) și al Biroului Politic al C.C. al P.C.R. (din 1932). Arestat (1934), reușește să scape și se refugiază în U.R.S., unde rămâne pe toată durata războiului. Revenit în țară (1944), face parte (par.-sept. 1944) alături de E. Bodnăraș și I. Rangheț, din conducerea operativă a partidului. După 1945 a ocupat înalte funcții de partid și de stat. Acuzat de deviere ideologică și de complicitate la activitățile grupului Miron Constantinescu-Iosif Chișinevski (plenara din nov.-dec. 1961), P. este marginalizat ăb viața politică și de stat. La Congresul al XII-lea (nov. 1979) P., decan de vârstă printre membrii C.C. a criticat vehement cultul personalității creat în jurul lui N. Ceaușescu și al soției acestuia, cerând Congresului să nu-l mai aleagă în funcția de secretar general al partidului. Alături de alți cinci foști demnitari ai regimului și partidului comunist în perioada dejistă, P. a semnat o scrisoare adresată prin mass-media occidentală, președintelui N. Ceaușescu, în care este criticată politica profund greșită a acestuia, atât în plan intern, cât și extern. Ca răspuns i s-a impus domiciliu forțat.