pântecarie, pântecarii, s.f. – (reg.; med.) Diaree (Hotea, 2006): „Apoi, dacă s-o oprit din bătaie, cătingan am sâmțit că ne trece durerea, da’ pântecăraia nu ne-o lăsat vreme de o săptămână” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din pântec „abdomen, burtă” (< lat. pantex, -ticis) + suf. -arie; cf. pântecăraie (MDA).