PUȚINĂTATE s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi puțin; cantitate sau număr mic. Cu toată puținătatea știrilor și nesiguranța lor, putem să ne facem o idee satisfăcătoare asupra existenței soților Ciobotariu. CĂLINESCU, I. C. Radu-vodă, cum văzu puținătatea moldovenilor, căzu cu tot greul asupra lor. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Volum mic sau dimensiune mică; micime, micșorime. Era domol în mișcări și avea totdeauna un zîmbet pentru puținătatea trupească și pentru neastîmpărul colegului. PAS, Z. I 306.