PUȘKIN, Aleksandr Sergheevici (1799-1837), poet rus. Primul mare poet romantic, întemeietorul literaturii ruse moderne, unul dintre marii lirici ai literaturii universale. Debut literar precoce. Fondator al revistei „Sovremennik” (1836); exiluri repetate din cauza legăturilor sale cu decembriștii. Elegii, ode, epistole, romanțe de factură romantică, poeme epice în care elementele fantastice se întrepătrund cu cele realiste („Ruslan și Ludmila”, „Fântâna din Baccisarai”, „Prizonierul din Caucaz”, „Rusalka”, „Țiganii”); poeme istorico-eroice („Poltava”, „Călărețul de aramă”). Creator al romanului în versuri („Evgheni Onedin” – capodopera sa). Nuvele („Dama de pică”, „Căpitanul de poștă”); romane („Fata căpitanului”), drame de intensitate shakesperiană („Boris Godunov”). Opera sa, remarcabilă prin cauzalitatea viziunii poetice, prin detașare lucidă, ironie discretă, sobrietate și echilibru, este de o clasică perfecțiune formală și exprimă aspecte esențiale ale psihologiei și existenței sociale rusești. Rănit mortal în urma duelului cu Georges d’Anthès.