PUȘCĂRIRE, pușcăriri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a pușcări și rezultatul ei; împușcare. Prin vîrtejurile de fum ale aprigei pușcăriri, se zărește comandantul turcilor.. îndemnînd, îmboldind pe ai săi cu o deosebită energie. ODOBESCU, S. III 590. Începu bătălia printr-o furioasă pușcărire din ambele părți. BĂLCESCU, O. II 331.