PUȘCAȘ, pușcași, s. m. Soldat înarmat cu pușcă; vînător care poartă pușcă. Alăturea de mine se cuibărește Ștefanache pușcașul. SADOVEANU, O. VII 331. În vremea asta, iată că sosește în tabăra romînilor o ceată de trei sute de pușcași ardeleni. VLAHUȚĂ, O. A. II 118. Că tu ai trei frați pușcași Care de s-or mînia Și pe mine m-or pușca. BIBICESCU, P. P. 57. ♦ (Învechit) Artilerist. Pușcașii sau tunarii, supt căpitanul cel mare al dărăbanilor. BĂLCESCU, O. I 119.