Definiția cu ID-ul 1351049:
Regionalisme / arhaisme
putón, putoane, s.n. (reg.) Coșuri din scândură de brad, de formă ovoidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate. ■ Erau utilizate la culesul strugurilor și pentru transportul rocilor din mine (în zona Chioar). – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.
Exemple de pronunție a termenului „puton” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1