Definiția cu ID-ul 952342:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pustișag, pustișaguri, s.n. – (reg.) Singurătate, pustietate: „Tu, cucule, ț’-ai cântat / Di p-o crenguță de brad, / Șapte ai a pustâșag” (Bilțiu, 2006: 120). – Din pustiu + suf. -șag; cf. magh. pusztaság (MDA).