4 definiții pentru pusoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pusoare sf [At: PRAV. 21 / Pl: ~ori / E: pus + -oare] 1 (Îvt) Pusăciune (1). 2 (Înv) Statură. 3 (Înv) Comportare. 4 (Înv) Vie sădită de curând Si: (îvp) sad. 5 (Înv; pgn) Plantație recentă. 6 (Ban; Trs) Loc îngrădit pe unde trec animalele sălbatice și unde stau vânătorii la pândă.

pusoáre f., pl. orĭ (d. pus, pun). Vechĭ. Pozițiune, situațiune: pusoarea unuĭ loc. Atitudine, ținută: vitează pusoare. Statură: pusoarea trupuluĭ. Plantațiune recentă (de abea „pusă”). Ban. Loc unde te puĭ la pîndă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUSOARE s. v. amplasament, așezare, loc, poziție, sad.

pusoare s. v. AȘEZARE. LOC. POZIȚIE. SAD.

Intrare: pusoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusoare
  • pusoarea
plural
  • pusori
  • pusorile
genitiv-dativ singular
  • pusori
  • pusorii
plural
  • pusori
  • pusorilor
vocativ singular
plural