4 definiții pentru pusoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pusoare sf [At: PRAV. 21 / Pl: ~ori / E: pus + -oare] 1 (Îvt) Pusăciune (1). 2 (Înv) Statură. 3 (Înv) Comportare. 4 (Înv) Vie sădită de curând Si: (îvp) sad. 5 (Înv; pgn) Plantație recentă. 6 (Ban; Trs) Loc îngrădit pe unde trec animalele sălbatice și unde stau vânătorii la pândă.
pusoáre f., pl. orĭ (d. pus, pun). Vechĭ. Pozițiune, situațiune: pusoarea unuĭ loc. Atitudine, ținută: vitează pusoare. Statură: pusoarea trupuluĭ. Plantațiune recentă (de abea „pusă”). Ban. Loc unde te puĭ la pîndă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUSOARE s. v. amplasament, așezare, loc, poziție, sad.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pusoare s. v. AȘEZARE. LOC. POZIȚIE. SAD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pusoare
pusoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |