pusilanim, -ă adj. (rar) Fricos; (aici) fragil ◊ „Când se explică, poetul devine pusilanim trecând în metaforă [...] Totul e frumos spus, dar futil.” Săpt. 27 V 83 p. 2. ◊ „«Cântecul pentru Gică piratul», cam pusilanim, bate și el undeva [...]” Săpt. 24 II 84 p. 2 (din fr., engl., it. pusilanime; DN3, DEX-S)