7 definiții pentru puriu
Explicative DEX
puriu, ~ie [At: BARBU, G. 383 / E: rrm puro] 1 a (Reg; d. oameni) Cărunt. 2 a (Reg; d. oameni) Bătrân. 3 sm (Arg) Tată.
Ortografice DOOM
+puriu (reg., arg.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. purie; pl. m. și f. purii, art. m. puriii (desp. -ri-ii), f. puriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Etimologice
puriu (purii), s. m. – (Arg.) Tată. Țig. puro, puri „bătrîn” (Vasiliu, GS, VII, 124; Juilland 172). – Der. purie, s. f. (Arg., mamă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
puriu, -e, purii adj. 1. bătrân 2. mic, mititel, pricăjit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PURIU s. v. părinte, tată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puriu s. v. PĂRINTE. TATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
puriu, purie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: puriu
puriu adjectiv
| adjectiv (A108) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)