PURÍSM (< fr.) s. n. 1. Tendință de a elimina dintr-o limbă (toate) elementele socotite străine de originea și spiritul ei. ♦ Preocupare excesivă pentru a fi în conformitate totală cu un tip (tipar) ideal. 2. Teorie postcubistă reprezentată de A. Ozenfant și Ed. Jeanneret (Le Corbusier), care în manifestul „După cubism” (1918) propuneau restituirea simplității și purității riguroase a formelor în pictură și eliminarea ornamentului și geometrismului absolut în arhitectură.