2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puricar [At: KLOPSTOCK, F. 295 / Pl: (1) ~e, (2) ~i / E: purice + -ar cf policar] 1 sn (Atm; pfm) Policar. 2 sm (Trs) Hoț.

PURICÁR, puricări, s. m. (Popular) Policar. Pe padina din fundul ogrăzii, dincolo de odăile doamnei, s-a arătat gîdea Ismail Harapu, cercînd tăișul paloșului cu puricarul mînii stîngi. SADOVEANU, N. P. 366.

PURICÁR, puricari, s. m. (Pop.) Policar. – Din purica + policar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puricár, puricári, s.m. și puricáre, s.n. 1. (s.m.; reg.) hoț. 2. (s.n.; pop. și fam.) degetul gros al mâinii; policar.

Intrare: puricar (s.m.)
puricar (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricar
  • puricarul
  • puricaru‑
plural
  • puricari
  • puricarii
genitiv-dativ singular
  • puricar
  • puricarului
plural
  • puricari
  • puricarilor
vocativ singular
plural
Intrare: puricar (s.n.)
puricar (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puricar
  • puricarul
  • puricaru‑
plural
  • puricare
  • puricarele
genitiv-dativ singular
  • puricar
  • puricarului
plural
  • puricare
  • puricarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)