pupitru, pupitre s. n. Obiect de mobilă cu suprafața în plan înclinat și pe care se pune, la înălțimea vederii, o carte, o partitură etc.; bancă de școală cu fața înclinată. ♦ (Bis., la ortodocși) Analog; (la catolici, în vechile biserici) masă înaltă cu planul înclinat; lutrin. – Din fr. pupitre.