punk s. și adj. (cuv. engl. americ.) ◊ „«Punk» se numeau prostituatele din Anglia secolului XV. În jargon american termenul este o insultă: nenorocit, ratat, stârpitură. Azi își spun «punk» grupurile de tineri americani care se chinuie să imite formațiile Sonesc, Who, Animals. Sunt a patra generație a rock-ului.” Cont. 27 V 77 p. 6. ◊ „Cuvântul «punk» provenit din limba engleză însemna în secolul al XVI-lea vagabond, haimana sau dacă se aplica unei femei, prostituată. În limbajul argotic american este echivalent astăzi cu «epavă umană», «ratat», «putreziciune», «ființă mizerabilă vrednică de plâns». Astăzi fenomenul «punk-rock», care a mocnit mai bine de un deceniu, răbufnește [...] ca un animal sălbatic, în multe din capitalele occidentale.” Sc. 17 VI 77 p. 6. ◊ „Timp de trei zile, la Hanovra (R.F. Germania) au avut loc mai multe ciocniri între grupuri de tineri «punk» [...] și poliție.” Sc. 9 VIII 82 p. 6; v. și Sc. 29 VII 77 p. 6, Cont. 14 X 77 p. 4; v. și hard-rock [pron. panc] (D. Am.)