6 definiții pentru pungui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc, (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vt (Pop) A pungăși (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreți. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.

PUNGUI, pungui, vb. IV. Tranz. (Regional) A fura, a înșela, a escroca, a pungași. Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308.

PUNGUI, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pungui, punguiesc și pungui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.

Intrare: pungui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungui
  • punguire
  • punguit
  • punguitu‑
  • punguind
  • punguindu‑
singular plural
  • punguie
  • punguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungui
(să)
  • pungui
  • punguiam
  • punguii
  • punguisem
a II-a (tu)
  • pungui
(să)
  • pungui
  • punguiai
  • punguiși
  • punguiseși
a III-a (el, ea)
  • punguie
(să)
  • punguie
  • punguia
  • pungui
  • punguise
plural I (noi)
  • punguim
(să)
  • punguim
  • punguiam
  • punguirăm
  • punguiserăm
  • punguisem
a II-a (voi)
  • punguiți
(să)
  • punguiți
  • punguiați
  • punguirăți
  • punguiserăți
  • punguiseți
a III-a (ei, ele)
  • punguie
(să)
  • punguie
  • punguiau
  • pungui
  • punguiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungui
  • punguire
  • punguit
  • punguitu‑
  • punguind
  • punguindu‑
singular plural
  • punguiește
  • punguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • punguiesc
(să)
  • punguiesc
  • punguiam
  • punguii
  • punguisem
a II-a (tu)
  • punguiești
(să)
  • punguiești
  • punguiai
  • punguiși
  • punguiseși
a III-a (el, ea)
  • punguiește
(să)
  • punguiască
  • punguia
  • pungui
  • punguise
plural I (noi)
  • punguim
(să)
  • punguim
  • punguiam
  • punguirăm
  • punguiserăm
  • punguisem
a II-a (voi)
  • punguiți
(să)
  • punguiți
  • punguiați
  • punguirăți
  • punguiserăți
  • punguiseți
a III-a (ei, ele)
  • punguiesc
(să)
  • punguiască
  • punguiau
  • pungui
  • punguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungui, pungui / pungui, punguiescverb

etimologie:
  • pungă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.