2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
pumnuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pumnui] (Reg) Lovire cu pumnii (1) Si: (reg) pumnuială.
pumnui vt [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: pumn + -ui] (Pop; c. i. oameni) A pumni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pumnuì v. a da pumni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pumnésc și -uĭésc v. tr. (d. pumn). Fam. Bat cu pumniĭ. V. refl. Copiiĭ s’aŭ pumnit. V. boxez, buchisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
pumnui, pumnuiesc v. t. a bate (pe cineva) cu pumnul
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PUMNUI vb. v. pumni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pumnui vb. v. PUMNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
pumnuire, pumnuiri, s.f. (reg.) bătaie cu pumnii; pumnuială.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pumnui, pumnuiesc, vb. IV (înv. și reg.) a da pumni (cuiva), a lovi cu pumnii (pe cineva); a pumni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pumnuire
pumnuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: pumnui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)