4 definiții pentru pulicaria
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PURICARIȚĂ, puricarițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ariță.
PURICARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, de culoare cenușie, și cu flori galbene, urât mirositoare, dispuse în capitule, care crește prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~ariță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puricariță s. f., g.-d. art. puricariței; pl. puricarițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PURICARIȚĂ s. (BOT.; Pulicaria vulgaris) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: pulicaria