pulică sf [At: MDA ms / Pl: ~ici / E: pulă + -ică] (Trv) 1-2 Puță (1, 5).

pulică s. f. sg. invar. (vulg.) 1. apelativ ironic adresat unei persoane mai tinere, de sex bărbătesc. 2. penis de copil mic.

Pulică Frânaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulică (1). 2. persoană situată pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ neînsemnat.