PUITURĂ, puituri, s. f. (Regional) Faptul de a pune în pămînt anumite semințe (v. semănat); timpul în care se seamănă. Prin Oltenia și Țara Romînească, păpușoii nu se samănă prin azvîrlire, ci se pun, și vremea sau lucrarea aceasta se numește pusul, punerea sau puitura porumbului. PAMFILE, A. R. 69. – Pronunțat: pu-i-.