3 definiții pentru puietor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
puietor, ~oare [At: DLRU / P: pu-ie~ / Pl: ~i, ~oare / E: pui2 + -ător] 1 a (Înv; d. animale) Care umblă după împerechere. 2 sf Cloșcă.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
puietor, -oare, adj., s.f. (înv.) 1. (adj.; despre animale) care umblă după împerechere, după pui; care se puiește. 2. (s.f.) cloșcă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
puietoare adj. f. (înv.; în sintagma) spiță puietoare = grad pozitiv (la adjective).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: puietor
puietor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)