Definiția cu ID-ul 424216:

Arhaisme și regionalisme

puic, puicuri, s.n. (reg.) 1. sertar. 2. despărțitură în șură, în care se păstrează cereale, alimente etc. 3. Șură. 4. podul grajdului, unde se păstrează fânul, nutrețul. 5. petic de diferite forme care se pune la răscroială de la subsuoară, sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, polhă, pălăcrinț.

Exemple de pronunție a termenului „puic” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1