PUHOI², puhoiesc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre ape curgătoare) A curge în cantitate mare, năvalnic, ca un puhoi; a se revărsa, a inunda. Pîrîul din zăvoiul cu plopi și cu sălcii... a puhoit peste țărmuri, s-a revărsat în cartierele calice, a măturat cîteva coșare, bojdeuci, pătule și garduri. C. PETRESCU, O. P. II 157. ◊ Fig. Au puhoit oameni streini și s-a lățit mare zvon și mare frămîntare și mare uimire. C. PETRESCU, R. DR. 238.