Definiția cu ID-ul 937417:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUF 1 interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o suflare bruscă, de o izbucnire în rîs, de pufăitul din lulea, de o lovitură etc. Dracul făcu – puf! cu capul de perete. RETEGANUL, P. III 58. Așa fătul meu! el zice, a sufla, puf! nu e greu. PANN, P. V. II 19.