PUDRUIT, -Ă, pudruiți, -te, adj. (Învechit) Pudrat. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite, țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ Fig. Acoperit cu un strat de praf (alb); prăfuit (cu făină). Leana lui Arghir, cu genele albe și părul pudruit, umbla forfota printre oameni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.