PUDOARE s. f. Sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curățenie morală. ♦ (Jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracțiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din lat. pudor, -oris, fr. pudeur.