2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
publicuire sf [At: (a. 1844) BULETIN, G. 101/19 / Pl: ~ri / E: publicui] (Înv) Publicare (1).
publicui vt [At: MAN. LEG. 4v/19 / Pzi: ~esc / E: public + -ui] (Înv) 1-2 A publica (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUBLICUIRE s. v. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
publicuire s. v. ANUNȚARE. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. VESTIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUBLICUI vb. v. anunța, edita, imprima, încunoștința, înștiința, publica, scoate, tipări, vesti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
publicui vb. v. ANUNȚA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: publicuire
publicuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: publicui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)