2 intrări

4 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUBLICUÍRE s. v. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire.

publicuire s. v. ANUNȚARE. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. VESTIRE.

PUBLICUÍ vb. v. anunța, edita, imprima, încunoștința, înștiința, publica, scoate, tipări, vesti.

publicui vb. v. ANUNȚA. EDITA. IMPRIMA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PUBLICA. SCOATE. TIPĂRI. VESTI.

Intrare: publicuire
publicuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • publicuire
  • publicuirea
plural
  • publicuiri
  • publicuirile
genitiv-dativ singular
  • publicuiri
  • publicuirii
plural
  • publicuiri
  • publicuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: publicui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • publicui
  • publicuire
  • publicuit
  • publicuitu‑
  • publicuind
  • publicuindu‑
singular plural
  • publicuiește
  • publicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • publicuiesc
(să)
  • publicuiesc
  • publicuiam
  • publicuii
  • publicuisem
a II-a (tu)
  • publicuiești
(să)
  • publicuiești
  • publicuiai
  • publicuiși
  • publicuiseși
a III-a (el, ea)
  • publicuiește
(să)
  • publicuiască
  • publicuia
  • publicui
  • publicuise
plural I (noi)
  • publicuim
(să)
  • publicuim
  • publicuiam
  • publicuirăm
  • publicuiserăm
  • publicuisem
a II-a (voi)
  • publicuiți
(să)
  • publicuiți
  • publicuiați
  • publicuirăți
  • publicuiserăți
  • publicuiseți
a III-a (ei, ele)
  • publicuiesc
(să)
  • publicuiască
  • publicuiau
  • publicui
  • publicuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)