4 definiții pentru puță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: ml praeputium] 1 (Pop) Penis la copii și la unele animale mici Si: (trv) pulică (2). 2 (Pfm; pex) Organ sexual la copil. 3-4 (Pfm; șdp) Penis (mic) al adultului. 5 (Arg) Termen de adresare ironic adresat unui băiat mic sau unei persoane tinere de sex bărbătesc Si: (reg) puțicane (fam) puțică (3), puțoi (5), (trv) pulică (1), sulică (5). 6 (Arg) Vulvă. 7 (Reg; îc) ~ța-cocoșului Plantă erbacee din familia orhidaceelor, care crește prin păduri umbroase și pășuni umede, cu tulpina dreaptă, frunze ovale, opuse și flori verzi-gălbui, dispuse într-un spic terminal Si: buhai (Listera ovata). 8 (Bot; reg; îc) ~ța-țiganului Coada-vacii (Verbascum phlomoides). 9 (Reg; îc) ~ța-cânelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; îc) ~ța-cucului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 11 (Reg; îc) ~ța-ursului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 12 (Reg; îc) ~ța-preotesii Plantă cu tulpina subțire, cu frunzele rare, de formă lunguiață, cu flori albastre, care crește prin fânețe, nedefinită mai îndeaproape. 13-14 (Iht; reg; șîc ~ța-ciobanului) Două specii de guvizi (Gobius gymnotrachetus și marmoratus). 15 (Atm; Trs; îs) ~ța-gâtului Omușor. 16 (Pop) Băiat mic sau tânăr.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

púță (-țe), s. f.1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. – 2. Puști, mucos. – Mr., megl. puță, istr. puțę. Creație expresivă, aparține familiei piț-, care indică un obiect mic (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin). Cel mai probabil este că această creație trimite la lat. cf. praepūtium „prepuț”, sălăpūtium „mormoloc”, care indică existența unui *pūtium „mic”; cf. și putus și pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial). Lat. *pūtium a fost propus și de P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 246; Tiktin; REW 6881; Rosetti, I, 171. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din cr. puca < it. pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din pol., ceh. pica „vulvă” (Cihac, II, 301); de la un lat. *pupucea (Crețu 360); de la un lat. *pubucea < pubes (Meyer, Neugr. St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un lat. *putea < putus (Pușcariu, Jb., XI, 40; Pușcariu 1416); din lat. potta „buză” (Jud, Bull. Dialectol. Rom., III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340). Der. puțișoare, s. f. pl. (paste); puțoi, s. m. (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea țuică); cu var. mult mai răspîndită, țoi, s. m., abreviată fără îndoială din motive de decență. Cf. puțin.

PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

puță, puțe s. f. 1. penis de copil. 2. vulvă de copil. 3. v. puțache.

Intrare: puță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puță
  • puța
plural
  • puțe
  • puțele
genitiv-dativ singular
  • puțe
  • puței
plural
  • puțe
  • puțelor
vocativ singular
plural