PSIHOFÍZIC, -Ă (< fr., germ. {i}) s. f., adj. 1. S. f. Domeniu de cercetare în psihologie, constituit în sec. 19 de G. Th. Fechner, care studiază raporturile dintre stimulii fizici și senzații. P. a descoperit pragul senzorial absolut (intensitatea stimulului începând de la care se produce o senzație) și pragul diferențial (diferența de intensitate a stimulilor începând de la care se produc două senzații diferite). 2. Adj. Privitor la psihofizică (1), care aparține psihofizicii.